"An incredible page-turner! I wonder how many of your friends have had the opportunity to read it... they would be amazed! As a friend, once I read it you were changed in my eyes for ever... I mean who can really think friends, people we grew accustomed with, grew up with or just made business plans with, could turn out as fully accomplished writers and spin such wonderful, well-planned, balanced, impeccably weaved yarns? Strangers came to love this book, it is time for your friends to do it! Guys, read Arlechinada! It is cruel and beautiful, a bit repelling, as life down there was... even love becomes repelling... but there is the other kind of love, the one that delivers... I know readers (in fact most of them) who wept from the middle of the book all the way to the end! "
Multumesc pentru aprecieri, mai ales ca in acest caz ele vin de la cineva care isi desfasoara viata si munca in lumea cartilor. Desi intimplarile din Arlechinada nu au nici o tangenta cu viata mea personala trecuta sau prezenta, ceea ce exista din mine in intorsaturile diabolice din roman este pulsatia continua a unei dureri ce nu poate fi vindecata de nimic, niciodata, si fierul inrosit al violentei ce ne-a marcat pe toti cei care am trait atunci, ca pe niste vite de abator. Nu, nu exagerez, si cei care spun ca viseaza cu nostalgie la vremurile studentiei din comunism, asa cum sustin multi din fostii mei colegi,se mint pe ei insisi tesind o imagine pastorala si siropoasa de falsa boema studenteasca, ceva ca in vechiul cintec al lui Aznavour. Am trait cu totii intre ciocanul securitatii si nicovala lasitatii tuturor celor care au participat pasiv sau activ la mentinerea acelui regim de teroare. Se spune ca sub povara unui stres extrem mintea umana disociaza, fuge din realitate si construieste o lume artificial, de hirtie, peisaj de desen animat unde nu se poate intimpla nimic rau si toate deznodaminturile sint mereu luminoase si senine. Dar viata nu e asa. Ce arbitrar atribuie unui individ un destin sau altul, o tara unde se naste, niste imprejurari istorice, anumiti parinti, o suma de insusiri personale? Nu vom sti niciodata.Dar oricit de greu ar fi sa privim lumea in care traim in fata, trebuie sa o facem, sa o intelegem, sa o infruntam si poate, la un moment dat, sa vedem ca drama sau tragedia ascund un test, o incercare sau au o zona luminoasa, o lectie de viata, o carare nou deschisa catre alte orizonturi sau posibilitati de implinire. Arlechinada e intr-adevar o carte incomoda, socanta, dar nu e neagra si fara speranta, asa cum nu a fost nici viata sub lespedea comunista. Am scris-o cu sufletul dezbracat de ipocrizie,cu parapetele defensive la pamint, cu plaminii plini de aerul toxic al acelor vremuri...
Poate ca de asta e o lectura ce nu lasa cititorul indiferent, fie ca ii place sau nu.
Asa cum spune poeta mea preferata, Emily Dickinson:
"This is my message to the world
That never wrote to me..."
3 comentarii:
Arlechinada ar putea fi cartea anului! Este incredibila si nu am mai citit de mult, poate niciodata daca stau sa ma gandesc bine, o poveste asa de captivanta care se petrece pe scena erei ceausiste. Personajele reusesc sa devina tipologii ce iti ramin intiparite bine in suflet, te gindesti la ele ca si cum ar fi oameni adevarati, pe care i-ai cunoscut si care ti-au povestit tragedia lor. Sunt un fan al dvs., Ludmila Shumilov.
O carte extraordinara scrisa de o femeie extraordinara! Jos palaria!
Dr. Cristian O.
May 5, 2010 at 1:58am
Subject: Arlechinada
Ludmila, trebuie sa-ti spun cat m-a tulburat Arlechinada. As vrea sa gasesti un regizor talentat care sa o puna in scena dar sigur nu va atinge aceeasi valoare artistica precum cea data de tine. Ai un dar deosebit, iti recunosc stilul si ma bucura asta enorm, imi confirma ceea ce stiam de mult, anume ca generatia noastra a fost poate printre putinele care, desi a suferit datorita lipsurilor multiple, a avut totusi parte de putina lumina si caldura incat a putut alege margaritarele din neantul de noroi oferit cu darnicie de sistem.
Nu stiu sa fi fost publicata o carte din perioada de dinaintea lui '89, scrisa cu atata delicateta si sinceritate, fara a incerca sa demoleze ceea ce oricum se nascuse naruit si fara sa scuzi sau acuzi ceea ce oricum nu si-ar primi binevenita plata.
Ai reusit sa infiripezi o poveste naucitoare, ca o dantela fina, lucrata cu minutiozitate pe un gherghef de sidef, de catre o artista instruita la cele mai inalte scoli de dantelarie. M-ai purtat prin sentimente de tandrete, de furie, de dragoste si disperare, de erotism si dezgust intens- si de eliberare, toate acestea in tip ce ma amuzam cu cei trei arlechini simpatici. Am vrut chiar sa fac rost de o minge neagra de cauciuc, doar sa vad ce fel de zgomot ar face atunci cand o dai de-a dura si ma irita ca nu stiu ce scria pe eticheta sticlei. :)
Ce sa-ti spun, m-a afectat foarte mult cartea ta, pentru ca tot astept literatura de calitate despre deznadejdea pricinuita de "ei" si n-am gasit altceva-pana acum- in afara de filozofii penibile sau nuvele indecente si plicticoase.
Abia astept sa o publici in engleza, chiar te-as ruga daca ai o copie, sa mi-o dai, as dori tare mult sa o poata citi si fiul meu. Ma simt acum ca Miranda Priestley in Devil Wears Prada, cand a cerut asistentei ei sa-i faca rost de manuscrisul Harry Potter inca nepublicat. :)
Astept cu nerabdare Lacuna :)
Ma bucur ca te-am redescoperit, ai ramas aceeasi fiinta cu suflet sensibil si artistic - nu tot ce a supravietuit comunistilor este patat, pentru mine asta e o mare realizare si ma ajuta sa-mi recastig putin din increderea pierduta in aceasta lume.
Ti-as spune multumesc dar imi pare teatral si rece, asa ca iti spun doar ca te pup.
Trimiteți un comentariu