"An incredible page-turner! I wonder how many of your friends have had the opportunity to read it... they would be amazed! As a friend, once I read it you were changed in my eyes for ever... I mean who can really think friends, people we grew accustomed with, grew up with or just made business plans with, could turn out as fully accomplished writers and spin such wonderful, well-planned, balanced, impeccably weaved yarns? Strangers came to love this book, it is time for your friends to do it! Guys, read Arlechinada! It is cruel and beautiful, a bit repelling, as life down there was... even love becomes repelling... but there is the other kind of love, the one that delivers... I know readers (in fact most of them) who wept from the middle of the book all the way to the end! "
Multumesc pentru aprecieri, mai ales ca in acest caz ele vin de la cineva care isi desfasoara viata si munca in lumea cartilor. Desi intimplarile din Arlechinada nu au nici o tangenta cu viata mea personala trecuta sau prezenta, ceea ce exista din mine in intorsaturile diabolice din roman este pulsatia continua a unei dureri ce nu poate fi vindecata de nimic, niciodata, si fierul inrosit al violentei ce ne-a marcat pe toti cei care am trait atunci, ca pe niste vite de abator. Nu, nu exagerez, si cei care spun ca viseaza cu nostalgie la vremurile studentiei din comunism, asa cum sustin multi din fostii mei colegi,se mint pe ei insisi tesind o imagine pastorala si siropoasa de falsa boema studenteasca, ceva ca in vechiul cintec al lui Aznavour. Am trait cu totii intre ciocanul securitatii si nicovala lasitatii tuturor celor care au participat pasiv sau activ la mentinerea acelui regim de teroare. Se spune ca sub povara unui stres extrem mintea umana disociaza, fuge din realitate si construieste o lume artificial, de hirtie, peisaj de desen animat unde nu se poate intimpla nimic rau si toate deznodaminturile sint mereu luminoase si senine. Dar viata nu e asa. Ce arbitrar atribuie unui individ un destin sau altul, o tara unde se naste, niste imprejurari istorice, anumiti parinti, o suma de insusiri personale? Nu vom sti niciodata.Dar oricit de greu ar fi sa privim lumea in care traim in fata, trebuie sa o facem, sa o intelegem, sa o infruntam si poate, la un moment dat, sa vedem ca drama sau tragedia ascund un test, o incercare sau au o zona luminoasa, o lectie de viata, o carare nou deschisa catre alte orizonturi sau posibilitati de implinire. Arlechinada e intr-adevar o carte incomoda, socanta, dar nu e neagra si fara speranta, asa cum nu a fost nici viata sub lespedea comunista. Am scris-o cu sufletul dezbracat de ipocrizie,cu parapetele defensive la pamint, cu plaminii plini de aerul toxic al acelor vremuri...
Poate ca de asta e o lectura ce nu lasa cititorul indiferent, fie ca ii place sau nu.
Asa cum spune poeta mea preferata, Emily Dickinson:
"This is my message to the world
That never wrote to me..."
