"În colecţia „Gold", Editura Taj a publicat recent un roman subintitulat „de dragoste şi ură în România comunistă". Autoarea lui, Ludmila Shumilov, s-a născut în 1959, într-o familie care a suferit persecuţiile comunismului în România şi în Rusia. După ce a absolvit cursurile Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii Bucureşti, şi-a făcut o carieră de succes în afaceri, şi-a împărţit existenţa între România şi Serbia şi şi-a crescut singură cei trei copii. În prezent, Ludmila Shumilov locuieşte la Londra împreună cu cele două fiice ale sale, Anastasia şi Larisa, căreia îi este dedicat romanul „Arlechinada". Cartea a fost scrisă în limba engleză, într-o vară londoneză, şi a fost considerată un „Podurile din Madison County" al lumii comuniste. Roman realist, care încearcă să recupereze trecutul unei familii prinse în coşmarul dictaturii ceauşiste şi deschiderea spre Occident venită odată cu revoluţia, „Arlechinada" narează viaţa unei actriţe de teatru, Lia Darian, care se îndrăgosteşte de ofiţerul de securitate Paul Roman, într-o lume în care nimic nu e ce pare a fi. O lume în care călăii şi victimele funcţionează pe principiul vaselor comunicante, un univers al răului ale cărui efecte şi astăzi sunt departe de a fi încetat să existe. De altfel, autoarea acestui surprinzător roman de debut îşi avertizează cititorii că „Arlechinada" e o epopee având ca personaj central un ins malefic, Herlequin, cel ce conducea o armată de demoni care străbăteau cerul pe cai negri înaripaţi, după cum menţionează scrierile medievale. Răul regimului comunist, actele bestiale ale poliţiei politice nu sunt în viziunea Ludmilei Shumilov departe de viziunea întunecată din aceste manuscrise medievale. Personajele ei evoluează într-un univers concentraţionar, cu o palidă speranţă a unei eliberări într-un viitor îndepărtat. „Arlechinada" e un roman de drgoste şi ură cu dialoguri şi descrieri bine construite, cu suspans mereu la limita suportabilului, un roman al secretelor de familie şi al iubirii imposibile. El anunţă cariera unei posibile prozatoare care îşi ia înzestrarea în serios şi nu se lasă sedusă de exotism facil sau de mirajul romanţului. Romanul se citeşte cu interes tocmai pentru că nu merge pe căi prea mult bătute, chiar dacă tema a fost abordată destul de mult în ultima vreme."
Publicat Miercuri, 05 ianuarie 2011 Victoria Anghelescu
