Radu Paraschivescu, scriitor, despre Arlechinada cu prilejul lansării Arlechinadei la Târgul de Carte Gaudeamus 2009:
...Cartea este intr-adevăr dramatică...cred ca trăiește in jurul unei scene, sălbatică intr-adevăr, scena unui viol intr-o cabină de teatru cu martor o oglindă, veche,ciobită, pătată, martor al grozăviei care se consumă. (Mai târziu) violatorul dispune inlocuirea acelei oglinzi cu o mândrețe de oglinda (venețiană), cu incrustații , un intreg spectacol de sticlă, cu pretextul că noua oglindă nu are memorie...și cred că aici este cheia acestei cărți. Oglinzile au memorie. Ludmila Shumilov este una din miile, zecile de mii de oglinzi care atunci(în timpul comunismului) au depozitat, au arhivat informația, au interiorizat suferința și o revarsă acum...pentru că era un lucru ce trebuia spus pentru că unii dintre noi nu știu cum a fost, alții știu dar au uitat foarte repede iar alții nu vor sa știe. Vă asigur ca e nevoie (sa știe), iar dacă autoarea ar fi fost aici v-ar fi spus-o mult mai apăsat decit mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu