Coperta Arlechinadei a fost o faza căreia i s-a acordat multă atenție. Ca iubitoare de cărți nu numai pentru conținut ci și pentru aspectul lor, am ținut mult să iasă o carte frumoasă, expresivă. Prima variantă de copertă a fost propusă și realizată de editor (cea din imagine). M-a impresionat felul cum imaginea prinde esența vieții în perioada comunistă. Parcul sub zăpadă, spațiu alb și rece, metaforă a apatiei și indiferenței unui întreg popor.
Zilele acestea, în mijlocul unui peisaj londonez atipic pentru iarna de aici, acoperit de zăpadă, m-am gândit din nou la felul cum trăiam în acele vremuri.
M-au năpădit amintirile: anii de tăcere, încremenirea în rutina umilă a traiului mizer, nemișcarea. Mă întreb cât s-a schimbat de atunci, în esența sa, felul cum poporul român participă la propria-i soartă, cum omul de rțnd se raportează la semenii săi.
Mi-au venit în minte cuvintele lui Elie Wiesel:
For one who is indifferent, life itself is a prison. Any sense of community is external or, even worse, nonexistent. Thus, indifference means solitude. Those who are indifferent do not see others. They feel nothing for others and are unconcerned with what might happen to them. They are surrounded by a great emptiness. Filled by it, in fact. They are devoid of all hope as well as imagination. In other words, devoid of any future.
(Pentru cei indiferenți viața e o închisoare. Sensul apartenenței la o comunitate este superficial, sau mai rău, inexistent. Astfel indiferența înseamnă singurătate. Cei indiferenți nu îi văd pe semenii lor. Nu simt nimic pentru ceilalți și nu le pasă ce se întâmplă cu ei. Sunt înconjurați de vid. Același gol există de fapt și în ei. Ei nu speră, nu au imaginație. Cu alte cuvinte, nu au nici un viitor)
5 comentarii:
Stimata autoare, am citit cartea dvs. si desi eram copil atunci cind a fost revolutia, deci nu am amintiri despre perioada ceausista, m-a impresionat foarte mult felul cum descrieti starea de spirit a oamenilor, cum se tradau unul pe altul, cum nu le pasa de semenii lor.Aveti dreptate sa spuneti ca nu s-a schimbat nimic. Cartea dvs. nu este optimista, eu pot spune ca am avut lacrimi in ochi de multe ori pe parcursul lecturii, nu e o carte comoda. Ceea ce am inteles eu e ca intr-o societate ca cea de atunci si chiar si cea de acum, iubirea nu poate exista.
mi-a placut ff ,mult cartea asta, am citit-o dupa maitreyi si e ca si cum am trecut de la lumina la intuneric, dar m-au impresionat la fel de mult, pt ca-i vrba de o dragoste imposibila in ambele una din cauza prejudecatilor alta din cauza regimului... adica pana la urma in amandoua societatea omoara sentimentele naturale ale omului... si nicni asemanarea cu podurile din madison county nu e exagerata, cum am vazut pe net ca se spune, si acolo plangi pentru o dragoste imposibila... nici nu mai conteaza pentru mine cand se intampla povestea, ori cat de bine i descrisa perioada comunista, imi ajunge ca-i o poveste de dragoste iesita din comun si convingatoare... a si sa nu uit paul si lia eu n-o sa-i uit niciodata... sunt personaje puternice si asta pntru mine i cel m important, crucial la o carte. mi-a placut mult.
Eu nu inteleg cum a putut lia sa lase pe fiica ei cand era in pericol si sa plece la munte, cam tras de par, nu? Oare autoarea asa ar face, ca vad ca are 2 fiice? Ciudat. Eu sunt mama si aici am simtit ca nu e credibila cartea.
alexia nu te supara nu te cunosc dar nu cred ca as vrea sa citesc o carte despre tine... lia e o persoana individualsta si care se gandeste numai la ea asa-i prsonajul... nu-i vorba de niste casnice mame exemplre si niste baieti bun care se indrgostesc de ele, e un maior de secu si o actrita ce naiba... si azi multe actrite sunt mnumente de egoism... tu te gandesti inainte la copiii tai si dup-aia la rest, da toata cartea asta se vrbeste despre niste oameni egoisti, chiar rai. daca vrei o fata buna, e una, e victoria care chiar vede defectele mamei ei... daca chiar vrei sa te identifci cu un personaj alege-o pe ea, dar nu cred ca vrei ca toate mamele din crti sa fie ca tine, nu?
Dar Lia a facut atitea greseli groaznice, Alexia, daca vrei sa ii gasesti fictiunii cusurul ca personajele nu sunt morale! Inainte sa plece "la munte" cum zici tu (cuvintele te duc cu gindul la o vacanta, dar numai vacanta nu era plecarea lor la cabana lui Paul) femeia asta a adus diavolul in familia ei, a adus un maior crud de securitate intre ea si dizidentul care era sotul ei. Inteleg ca voiai sa fie o mama perfecta ca tine, dar tocmai asta imi arata mie romanul, ca nici dragostea nici maternitatea nici prietenia nu erau normale atunci, asa inteleg eu. O femeie care se lasa atrasa de un barbat atletic si rau, cafea originala si caviar, pana la a-si pune familia in primejdie, n-ar fi credibil sa devina deodata o mama buna. Nu e o carte cu zine bune care indeplinesc dorinte, e mai mult un tarim cu vrajitoare si zmei care se iubesc sau incearca sa iubeasca, cum stiu ei. Ciudat, cum te-a scandalizat de tirziu purtarea personajului! E ca atunci cind cineva face mai multe crime si tu te superi ca spune o minciuna sau nu e fidel! chiar nu inteleg ce voiai... anna karenina sau milady de winter sau heathcliff ar trebui alungati din literatura, dupa conceptia ta!
Trimiteți un comentariu