Acum ca Arlechinada a ajuns în mâinile mai multor cititori, primesc e-mailuri, scrisori, comentarii pe blog (unde chiar nu mă așteptam să-mi scrie cineva). Sunt recunoscătoare tuturor și le mulțumesc din suflet că mi-au împărtășit impresiile și gândurile lor. Sunt uimită și impresionată adânc de tot ce mi se scrie, observații inteligente și simțite.
Nu știu ce destin va avea Arlechinada, o carte, ca și un om, este născută sub o anumită stea. De câți va fi citită, daca va place, va da de gândit, va spune o poveste altfel decât cele ce s-au spus până acum.
Atunci când scrii pornești într-o călătorie printr-un ținut necunoscut, fără hartă și busolă. Noaptea încerci să găsești lumina stelelor în întunericul din tine, ziua acoperi cuvintele să nu fie arse de lumina nemiloasă a autocriticii. Dezbrăcat de orice costum sau mască, cu inima la vedere, mergi înainte printre obsesii, umbre, dureri uitate. Nici măcar nu știi dacă te vei mai întoarce întreg din această călătorie, dar ce importanță are din moment ce este un pelerinaj către Adevăr?
3 comentarii:
Oh! Arlechinada, ce roman, ce amintiri rascoleste dupa 20 de ani. Vezi, noi cei in halate albe – armata in alb – am trecut prin multe. Multi dintre noi a trebuit sa ne formam si sa ne descurcam dupa un razboi crunt, care in permanenta, timp de 45 de ani a sapat rani tot mai adanci si de neuitat. Razboiul si tot ce a urmat dupa, ne-a amortit simturile si nu ne doream decat o calificare cat mai buna si un loc de munca acceptabil. Le puteai realiza cu o origine sanatoasa. Daca originea sanatoasa lipsea, lupta se prelungea pentru a obtine ceea ce doreai. Amosfera era incarcata mereu de vesti alarmante care ne bombardau constiinta si ne-a facut sa avem sperante limitate, mai ales atunci cand aspiratiile noastre nu aveau termen de comparatie cu ceva scanteietor. Ramanea sa te prinzi in hora unei Arlechinade infernale….fara sa vrei. Sigur, lumea este plina si astazi de serpi verticali cu guleri de viespi, lupta a fost si aceasta continua si in prezent. Atunci iti trebuia un dosar bun, azi trebuie sa fii inregimentat intr-un partid puternic, care dupa gustul unora ar trebui sa fie si unic; evident ca partidul te ajuta sa ajungi bogat (mogul?)!
Romanul demonstreaza ca autoarea are multa experienta de viata; este un roman dur, dar in acelasi timp arata si cunoasterea perfecta a structurii umane.
Oamenii prin codul genetic pe care il mostenesc de milioane de ani, dar si prin comportamentul lor demonstreaza a avea un caracter instinctual, cum zici tu, primitiv, dar care le asigura supravietuirea. Cu cat codul genetic primit prin mostenire este mai bogat, cu atat capacitatea de supravietuire este mai mare.
Asa suntem noi din pacate mereu prinsi in hora Arlechinadei. Oare cand vom fi mai perfecti! Vom fi oare?
Rodica P., medic
Am citit aceasta carte ce mi-a fost recomandata de un prieten.Ca bun crestin ortodox nu sunt de acord sa se scrie despre homosexuali in termeni romantici, e bine ca in timpul lui Ceausescu ii bagau la inchisoare,unele chestii erau bune pe vremurile comuniste. Si mai era ceva, inainte teatrul era ceva important pentru om, exact se arata in carte, dar acum a ajuns o bataie de joc, se juca Hamlet sau alte piese clasice, acum numai porcarii. In general mi-a placut cartea, e de actiune.
Stimata doamna, felicitari pentru romanul palpitant si captivant. Cartea dvs. arata o buna cunoastere a culiselor securitatii,indosul numelor fictive am recunoscut unele personaje, si dvs. sigur stiti despre cine e vorba!!! Oare o sa ne dezvaluiti de unde detineti aceste informatii, clasate si atunci ca si acum? Ca fost ofiter in MI, sint extrem de curios. Si inca o intrebare: aveti vreo legatura prin tatal dvs. cu generalul Shumilov de la Moscova? Cu respect, Dinu T.
Trimiteți un comentariu